parlamentarii români!…

nu mai zic nimic, ca iar ma apuc sa-i injur… si numa’ ma enervez dajeaba…

nu merită votaţi?!…

din pacate nu am sursa celor redate mai jos… am primit dialogurile pe mail (mersi Ovidius!). probabil e legata de ancheta “nasului” de la B1TV. dupa cum o sa observati, parlamentarii spun ca nu e treaba noastra! corect! de ce dumnezeu ne bagam noi nasul mai des decat o data la 4 ani?! nu mai bine ne bagam… era sa zic pula, dar nu! mai bine ne bagam un glont pe teava! nu continui, ca sa nu fiu acuzat de instigare la violenta! pana la urma nu o fac eu. o fac cei de mai jos si altii ca ei. si sunt mai mult de 322, dc stam sa numaram mai bine decat ultima data! ;)

Andrian Sirojea Mihei + deputat PNL de Constanta

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
A.M.: Pe Calea Dorobanti.
Rep.: La nr. 134, in apartamentul proprietate personala?
A.M.: Da, da…
Rep.: Si ce faceti cu suma de 25 de milioane pe care o cereti de la Parlament pentru chirie?
A.M.: Ceea ce fac si ceilalti deputati si senatori.
Rep.: Pai, ce fac ceilalti? In declaratie va asumati faptul ca platiti chirie. Ce faceti cu banii?
A.M.: V-am zis ce fac cu banii aceia: ce fac si ceilalti deputati.

Gabriel Oprea – deputat PSD de Ilfov, fost prefect al Capitalei

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
G.O.: In Cotroceni.
Rep.: Nu stati cu chirie in Bucuresti, nu?
G.O.: Pai, din moment ce vezi ce locuinte am in declaratia de avere, nu stau cu chirie in Bucuresti. Din contra, mai inchiriez din locuintele pe care le am.
Rep.: Si atunci, de ce va decontati in fiecare luna, in baza unei declaratii pe proprie raspundere, suma de 25 de milioane de lei vechi pentru chirie?
G.O.: Pai, i-am primit in baza legii. Verifica bine legea. Daca am dreptate, e in ordine, daca n-am dreptate, scrie ce trebuie sa scrii.

Lia Olguta Vasilescu – deputat PRM de Dolj

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
O.V.: De ce?
Rep.: Locuiti in apartamentul proprietate personala sau cu chirie?
O.V.: E problema mea.
Rep.: De cind sinteti deputat si solicitati suma de 25 de milioane, bani publici, pentru chirie, in baza unei declaratii pe proprie raspundere, e si problema noastra, a cetatenilor.
O.V.: Dar e problema mea unde locuiesc. La revedere, buna seara, drum bun.

Ioan Oltean – deputat PD de Bistrita-Nasaud

Rep.: Stati cu chirie in Bucuresti?
I.O.: Nu.
Rep.: Deci aveti locuinta. In declaratia de avere aveti trei apartamente.
I.O.: Am unde sa stau.
Rep.: Si ce faceti atunci cu cele 25 de milioane pe care le decontati in baza unei declaratii pe proprie raspundere, de la Camera Deputatilor, pentru chirie?
I.O.: Pai, stau cu chirie.
Rep.: Adineauri ati spus ca nu stati cu chirie. Aveti trei apartamente.
I.O.: Stau in chirie la… la o cunostinta.
Rep.: Stati la o cunostinta? Si cu apartamentele ce faceti?
I.O.: Unul e inchiriat. Restul… unul e liber de doi ani si al treilea… e tot liber.

Bogdan Pascu – deputat PC de Ialomita

Rep.: Aveti, conform declaratiei de avere, un apartament si o casa in Bucuresti.
B.P.: Da, domnule, am mai multe proprietati, care e problema?
Rep.: Si ce faceti cu ele? Le inchiriati?
B.P.: Nu, dom’le. E treaba mea. Ce fac cu ele e treaba mea. Le-am declarat, sint proprietatile mele.
Rep.: Dar luati bani de la Parlament, 25 de milioane lunar, pentru ca stati cu chirie.
B.P.: Daca nu vreau sa stau la Hotel Bucuresti sau la celelalte hoteluri, pot sa stau unde vreau eu.
Rep.: Dar nu in apartamentul dumneavoastra. In alta parte, cu chirie.
B.P.: Nu stiu. Unde vreau eu, asta e problema mea, nu va priveste pe dumneavoastra unde stau eu.

Mihail Lupoi – senator PNL de Dolj

Rep.: In Bucuresti, locuiti cu chirie sau in apartamentul proprietate personala?
M.L.: Locuiesc in apartamentul soacrei. De ce?
Rep.: Aveti trecut in declaratia de avere un apartament pe strada Enei.
M.L.: Ala e apartamentul tatalui meu, din 1976.
Rep.: Si platiti chirie la soacra?
M.L.: Nu, bineinteles ca nu.
Rep.: Si atunci de ce ati solicitat, lunar, suma de 25 de milioane, de la Parlament?
M.L.: Deci nu faceti cu mine anchete la telefon, m-ati inteles? La
revedere.

Viorel Constantinescu – deputat PSD de Buzau

Rep.: Locuiti in Bucuresti cu chirie?
V.C.: Nu.
Rep.: Si atunci, cum de va decontati in fiecare luna, in baza unei declaratii pe proprie raspundere, chiria?
V.C.: La mine.
Rep.: Pai, acei bani de la Parlament sint pentru chirie, iar dumneavoastra nu locuiti cu chirie. Locuiti in apartamentul proprietate personala, achizitionat in 2000.
V.C.: Nu. Aceea este o garsoniera de 37 mp in care sta fata mea, care are 25 de ani si cu care nu pot locui impreuna.
Rep.: Deci in apartamentul dumneavoastra locuieste fiica, iar dumneavoastra locuiti cu chirie.
V.C.: Da, da, bine.

Corneliu Ioan Dida – deputat PSD de Constanta

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
C.D.: Bulevardul Camil Ressu 76. E singura avere imobiliara.
Rep.: Si, atunci, de ce va decontati lunar suma de 25 de milioane?
C.D.: Dom’le, eu am, conform legii, buletin de Constanta , mult inainte de a fi candidat la Parlament, cu vreo sapte luni. Am buletin de Constanta , domiciliul este la o cumnata a mea si dat fiind ca eu sint fumator, in scurta vreme a trebuit sa-mi inchiriez altceva, pentru ca cumnata mea are niste probleme de sanatate.
Rep.: Conform legii, Parlamentul va plateste o suma de bani sau va asigura cazarea la un hotel in Bucuresti.
C.D.: Eu am intrebat la Parlament cind am devenit deputat si mi s-a spus: “Daca aveti buletin de Constanta si locuiti efectiv acolo in fiecare week-end, nu e nici o problema”.

politicianul roman

cand scapam de ei, oare?…

cand luam atitudine frontala fata de ei, oare?…

ia vezi cine e la usa, “d-le”(?!) politician roman!

Băi politicieni, vedeţi că ‘MOARTEA întreabă de voi’! Hai pa!

sa-i fut!…

uite asa aleg eu sa-mi incep blog-ul asta nou… cel vechi e history din mai multe pct de vedere…

it’s “new me on blog zone”!

<<Domnilor politicieni,

sunt unul dintre ăia doi români din trei care duminică nu au votat. Acum, preşedintele mă trage de urechi, iar moraliştii îmi bat obrazul că nu am spirit civic. Eu cred totuşi că şi noi, cei doi, deşi n-am votat, ne-am exprimat opţiunea la fel de clar ca şi al treilea.

Poate am început să avem simţul penibilului. Personal, mi-e frică să nu ies din secţia de votare, iar cineva să-mi spună: „Zâmbeşte! Ai fost la camera ascunsă. De 17 ani eşti subiectul unui reality-show”. Nu mai plătesc bilet la acest film prost şi cu final previzibil care a devenit viaţa noastră, o producţie sinistră în care figuranţii au salarii de vedete, iar interpreţii rolurilor principale se fugăresc de un an pe la televiziuni ca Tom şi Jerry.

Sau, cine ştie?, poate am început să ne respectăm într-atât încât să nu mai lăsăm de la noi până nu rămâne nimic. Să votezi la nesfârşit răul cel mic e ca şi cum ai fi obligat să bifezi moartea cea mai convenabilă. „Cianură, revolver, frânghie sau picătura chinezească? Aplicaţi ştampila în interiorul dreptunghiului”. „Spune-ţi părerea, un surd o va asculta cu maximă atenţie!”. Dacă în 1989 am vrut dreptul de a vota liber, acum unii îşi asumă libertatea de a nu vă vota pe voi. Ce pierdem? Mai rău nu poate fi.

Vreţi să ştiţi adevărul, domnilor politicieni? Sunteţi de nevotat. Aşa că am decis să mă reprezint singur. Dacă vreţi ceva de la mine, chemaţi-mă la negocieri. Vreau toate portofoliile, nu vă mai las nimic. Am învăţat lecţia voastră politică. Dacă, aşa cum ne-aţi demonstrat zilnic, există veşnic două Românii, fiecare cu mâinile în gâtul celeilalte, de ce nu le-am împărţi altfel, cea a votanţilor şi cea a nedemnilor de a fi votaţi? România mea poate avea şi alte graniţe, între talpa pantofului şi ultimul fir de păr din creştet, să se împace excelent cu toate celelalte 23 de milioane, dar voi, domnilor politicieni, voi aţi dispărut de pe hartă. Asta e noua geopolitică.

Şi n-o fac pentru că nu-mi pasă, ci tocmai pentru că-mi pasă. Când va apărea unul în care să mă pot regăsi într-o oarecare măsură, voi reveni la urne. Până atunci, nu-mi permit luxul să vă trimit pe nici unul să mă reprezinte în Europa. Reprezentaţi-vă pe voi, eu mai degrabă mi-l asum pe Mailat. Şi nu sunt dezamăgit, ci, în fine, liniştit. Dezamăgit am fost de câte ori am votat şi nu s-a schimbat nimic. V-aţi rotit ca figurinele unui orologiu dintr-un turn de fildeş, cu braţele mişcându-se mereu mecanic spre propriile buzunare. Ne-aţi tratat ca pe nişte păpuşi gonflabile, dar şi acestea se dezumflă când le înţepi.

Ne-aţi convins prin minciună, ca vânzătorii ce aştern pe tarabă aparate stricate, imposibil de probat, oameni care trag de tine să cumperi, apoi îţi râd în spate că au mai păcălit un prost. Ofertele voastre sunt nişte perpetuum imobile strălucitoare, sigilate şi cu certificate de garanţie falsificate, iar atelierul de reparaţii ia-l de unde nu-i!

Idealul democratic pentru această ţară nu este o prezenţă de 100% la urne – pe care o veţi atinge doar dacă vom decide în unanimitate să ne incinerăm -, ci una de 0%. Să fie o zi în care noi să stăm acasă, urmărindu-vă din spatele ferestrelor cum treceţi, încordaţi şi din ce în ce mai neliniştiţi, pe străzile pustii ale oraşului, ca într-un western care se apropie de momentul duelului. Să nu vă filmeze nimeni votând la „Jean Monnet”, iar voi să vă panicaţi uşor, „Parcă lipseşte ceva. Unde sunt ceilalţi?”, să vă mânaţi limuzinele spre televiziuni, să năvăliţi în studiourile talk-show-urilor, dar nici acolo să nu fie nimeni, lavalierele să spânzure peste mese, ochii camerelor să fie stinşi, „Ce dracu’ se întâmplă aici?”, şi numai ecoul vorbelor voastre false din trecute emisiuni să vă răspundă, să scoateţi disperaţi telefoanele din buzunare, să formaţi numere ca să cereţi socoteală, dar să vi se refuze toate apelurile, apoi să vi se refuze toate recursurile, când uşile se vor închide singure, iar vocea Judecătorului se va auzi: „Rânjiţi! Vă aflaţi în camera ascunsă. De 17 ani sunteţi subiectul unui reality show, iar acum v-am eliberat înăuntru”.>>

preluat de aici (multumesc Adrian Georgescu pt articolele si atitudinea ta!)