MÍTĂ, mite, s.f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios; şperţ, şpagă¹, – Din sl. mito.
Sursa: DEX ‘98

daca asa e definita mita si in codul penal, atunci e clar. suma de bani promisa pentru ca cei de la u cluj sa-si indeplineasca mai constiincios sarcinile trasate de antrenor ar trebui sa-l duca pe jiji - acest oier al neamului romanesc - la puscarie! dar, sa fim seriosi… traim in Romania! au fost altii impotriva carora dovezile erau mult mai zdrobitoare si nu au patit nimic… asa ca… si acesta va fi un mare fas! asa cum sunt si institutiile statului in care vietuim…

tot la puscarie trebuie sa mearga si acei viteji care l-au lovit (pe la spate sau cand era la pamant) pe acel cameraman al jandarmeriei clujene… halal barbati! sau hooligans, cum le place sa li se spuna. pe la spate si cu o caramida in mana si eu bat pe oricine… iar cand acel oricine e la pamant plin de sange, ca sa-i dau picioare in gura nu imi trebuie mare forta sau vitejie. poate oricine… dar o fac doar lasii! sau cretinii! oare acei “suporteri u” din care categorie fac? eu, daca as fi lider de galerie la u cluj, i-as cauta si le-as arata ce inseamna o bataie pe cinste! fata in fata, cu mainile goale si pana in momentul in care unul ajunge la pamant. pentru ca acolo trebuie sa se opreasca orice bataie - cand adversarul e la pamant si nu se mai poate apara sau ataca… in rest… e plin cimitirul de eroi si lumea de lasi… iar romania, de prosti!